Imi aduc aminte

Imi aduc aminte, cand ne-am cunoscut pe net. Nu pot sa uit ziua, cand tu ai venit la mine, pentru prima data. A trecut un an. Mi-e dor de anul trecut, cu… acele, cateva, zile petrecute impreuna. N-am sa uit vreodata, cand am dormit noptile, impreuna, imbratisati si iubindu-ne pana la ziua. Sau noaptea aceea la pensiune, cand m-am trezit, in miez de noapte si am vazut doua stele pe geam. te-am trezit si pe tine repede, ca sa le vezi si tu. A fost frumos. Te-ai trezit si priveam impreuna stelele, ce parca nimeni si nimic nu le despartea. Asa vroiam si eu, sa fie intre noi doi: ,, Nimeni si nimic sa nu ne desparta”. Imediat dupa cateva secunde a trecut un avion. A fost si mai frumos momentul. Am adormit la loc in bratele tale, fara tristete sau singuratate.

Mi-e dor de acea zi, cand ma pregateam sa plec spre tine, in Belgia. Tin mine, ca imi faceam bagajul, incarcat de emotii si fericire. M-am dus in Bucuresti, am dormit la un hostel. De fapt nu prea am dormit. Eram prea dornic de a te vedea din nou. Timpul trecea… Noaptea la ora 2 eram pregatit de plecare spre aeroport. Soferul venise sa ma ia. Nici nu m-am uitat in urma. Nu-mi pasa ca voi parasi Romania. Cu emotii si teama am pasit sfios in aeroport, pentru prima data, la varsta de 28 de ani. Cel mai frumos moment din viata mea. Am asteptat ora, la care va veni avionul, in care sa ma duc si sa-mi iau zborul spre tine, dar in Olanda. Ora de imbarcare venii… in timp ce ma indreptam spre poarta, mi s-a parut un loc anume cunoscut. Mi-am adus aminte ca am mai fost prin zona, dar in vis. Eram uimit.

Am urcat in avion. Decola. In sfarsit zburam spre tine. In doua ore, eram entuziasmat de tot ceea ce vedeam din avion. Vedeam pamantul mare si ma intrebam in sinea mea: ,,Oare de ce este atata ura si cearta pe un loc de pamant, intre frati, cand pamantul este atat de mare, incat poate fi gasit cu usurinta un loc de pamant unde sa stai sau sa faci ce vrei cu el”?

Ajuns in Olanda, te-am asteptat cu sufletul la gura. Mi-era dor de tine si teama, ina celasi timp, ca poate nu vei veni. Intr-un final ai venit. In acel moment nu m-am mai simtit singur. Erai langa mine, sa ma iubesti si sa-mi oferi protectia de care aveam atata nevoie, dar in special iubirea ta. Ne-am dus la masina ta alba. A fost amuzant, cand ai gresit masina. Ai crezut ca e a ta, o alta masina, pe care ai confundat-o cu a ta. Dar, ai agsit repede propria ta masina. Ne-am urcat. Atunci m-ai sarutat. Clipa cea mai fericita din viata mea. Prin tine am vazut o lume noua. Prin tine, am trait momente, unice, in viata mea. Am ajuns in Gent, Belgia. Mi-a placut orasul din prima clipa. Timp de o luna si 10 zile, am trait frumos, alaturi de tine. Cand, insa, a venit vremea sa plec, inapoi, in Romania, nori negrii au acoperit soarele ce a rasarit pe strada mea. M-ai parasit si m-ai lasat in singuratate, cu sufletul de plumb si imbracat in tristete, haina grea si de nesuportat. Am plans, dar lacrimile mele nu ti-au inmuiat inima de fier si lipsita de iubire. Ai fost doar o iluzie perfecta, o amagire cu gust dulce-amar. Doar amintiri mai am de la tine. Nu-mi mai dai saruturi de dimineata, nu-mi mai vorbesti, nu ma mai trezesc si nici nu mai adorm alaturi de tine. Mi-ai distrus inima si ai frant aripile visurilor mele ce zburau spre viitorul apropiat sa poata deveni realitate. Nu esti decat o iluzie perfecta, ce hranesti cu otrava dulce sufletul prin saruturi si imbratisari ce mai tarziu dor. M-ai lasat al nimanui.  Dar, te voi iubi pana la sfarsit. Esti tot ce mi-am dorit, esti tot ce am visat. Te iubesc… iluzie perfect amagitoare… te iubesc…

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *