Inima ranita si uitata

E noapte deja. Vantul bate cu putere, ,,lovind” blocurile, casele si tot ce-i sta in cale. Frigul patrunde printre coltisoare si prin haine. Cerul este ,,invelit” cu nori pufosi, ascunzand stelele si magia lor. Ma simt singur. Lacrimile imi inunda obrajii, iar inima mea ranita, se simte uitata si batjocorita de tine.

Ai asternut la picioarele mele, covor de vise si planuri in doi. Nu erau decat vise desarte, tesute cu minciuni amagitoare, ce-mi incantau sufletul. M-am lasat robit de tine. Mai tarziu mi-ai spus ca nu ma poti iubi si ca-ti doresti sa cunosti si sa ai in asternuturile tale alte persoane. Ai intunecat cerul de pe strada mea. Nu ma vrei doar pe mine. Ai stins si ultima raza de speranta pe care de-abia am reusit s-o tin aprinsa.

Imi doream sa ma tii in bratele tale si sa povestim, deschis, despre orice. Imi doream ca din viata noastra, in doi, sa incepem o poveste noua de iubire si frumoasa. Dar, tu ai avut deja alte planuri, pe care le-ai si pus in aplicare. Nu mai cred in iubire si loialitate. Toate astea sunt doar povesti citite, la colt de biblioteca sau acasa, din plictiseala.

Pentru moment m-ai dus pe taramul povestilor frumoase de dragoste, ca mai apoi sa ma arunci in infernul realitatii. Singur, cu povara amintirlor in spate, plec pe un drum total necunoscut. Mi-e frica. Fara tine, ma simt singur si al nimanui. M-ai parasit, pentru alte persoane sau… pentru doar o persoana? Nu stiu. inima ta stie ce mai vrea si ea. Eu nu mai vreau nimic.

Daca as putea, m-as intoarce inapoi, in trecut, sa retraiesc fiecare moment frumos, trait in doi. M-as intoarce la infinit, la momentul, cand eram amandoi la pensiune. Dormeam in bratele tale fericit. Nu stiu de ce, m-am trezit fara motive cu ochii spre fereastra. Atunci am vazut doua stele, care ne vegheau (asa aveam impresia). Te-am trezit si pe tine, sa-ti arat cele doua stele. Ne uitam amandoi, admirandu-le. Imediat, in cateva secunde a trecut si un avion pe langa ele. Ma tineai in brate. Cel mai frumos moment, trait in viata mea vreodata… Timpul a trecut si au ramas doar amintiri, ce dor. Acum, stau in camera mea, gandindu-ma la tine. Telefoane sunt si ele inchise. Nu mai suport, faptul ca noi doi nu putem sa fim impreuna. Oare tu te joci cu mine?

In primavara sau in alta zi, imi va fi cel mai greu cand tu, te vei intalni cu persoana respectiva la care tu tii cel mai mult. Am vazut prea multe indicii, lasate din partea ta, pe retelele de socializare, ca tu iubesti pe altcineva. Dar… ce pot sa fac? Decat sa plang si sa astept, ca timpul sa-mi aline durerea, ca vindecarea nu va veni vreodata. Prea tare m-ai ranit… aproape m-ai omorat. Te iubesc si te voi iubi mereu. Unde este barbatul pe care eu l-am cunoscut prima data si-mi povestea ca vrea o relatie serioasa de iubire la bine si la greu? Unde e???

Era frumos, sa ne avem unul pe celalalt, la bine si la greu. Era mai bine, daca noi doi eram impreuna, impotriva furtunii din viata de zi cu zi. Eram fericit, daca tu nu m-ai fi ranit si daca nu m-ai lasat singur in mijlocul pustietii unde nu te pot vedea si nu te pot simti.

Te voi astepta toata viata mea, desi stiu ca ma amagesc cu vise si sperante ce ma amagesc ceas de ceas, clipa de clipa. Ai grija de tine, eu te port in inima mea pentru totdeauna.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *