M-ai dat uitarii

Ascult o melodie trista. Ma gandesc la tine, la noi doi, imi aduc aminte de tot ce-am trait alaturi de tine. Amintirile se lovesc de inima mea, ca un cutit violent, ce ma raneste cumplit. Lacrimile curg siroaie, ca zilele ce trec, fara tine. Dar, nu am ce face… Imi iau amintirile, in spate, povara dulce mie si plec pe drumul meu, singur, trist si cu gandul la tot ce-a fost frumos… candva.

De ce te iubesc si acum, cand stiu, ca tu iubesti alti baieti, dintr-o alta tara? De ce sufletul meu, nu te poate uita? De ce sunt depedent de tine? Tu, nu ma iubesti. Noi doi nu vorbim despre iubire, asa cum vorbesti cu ceilalti baieti. Sper, ca intr-o zi sa-ti dai seama, cine te iubeste cel mai mult: eu sau ceilalti? Dar, atunci va fi prea tarziu, pentru tine, pentru mine, pentru noi doi. Vei plange si tu in singuratate. Ai vrea sa ma cuprinzi in bratele tau, dar vei cuprinde in brate doar vantul si amintirile cu noi doi.

Te las cu bine. Eu voi pleca pe alt drum, strain mie. Desi, mi-e frica sa merg, fara tine. Nu te pot obliga sa ma iubesti, sa ma saruti, sa fiu in inima ta. Te las sa fi fericit cu baietii, cu care ti-ai facut planuri de viitor. Am inteles… eu sunt la timpul trecut. Te iubesc si nu voi uita, vreodata, tot binele pe care mi l-ai facut. Nu voi uita, nici, faptul ca, mi-ai ranit sufletul…

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *